Date geografice

Caracteristicile geologice şi geomorfologice

 Depresiunea Transilvaniei, în care se încadrează teritoriul comunei Alma, s-a format prin scufundarea unei mari suprafețe de origine carpatică. Conturarea acestei mari scufundări a început în Cretacic. După scufundare, depresiunea a fost invadată de apele marine și a început acumularea sedimentelor peste un fundament cristalin neuniform. Cele mai mari adâncimi ale bazinului de sedimentare traversează prin partea de nord actualul teritoriu al comunei Alma. Adâncimile ajung pe aliniamentul Deleni-Filitelnic la valori cuprinse între 5000 și 8000 m. Cele mai largi accepțiuni arată că s-au succedat cinci cicluri de sedimentare:

a)      Ciclul romanian, când se dispun primele formațiuni sedimentare; depunerea sedimentelor este întreruptă prin ridicarea fundamentului în timpul mișcărilor laramice; teritoriul devine uscat și se produc numeroase fracturi;

b)      În ciclul paleogen, procesul de sedimentare este discontinuu datorită oscilațiilor pe verticală a teritoriului, mișcări încadrate în faza pirineică. La finalul acestui ciclu, mișcările fazei savice au ridicat întreaga regiune, consecințele imediate fiind declanșarea unui accentuat proces de eroziune;

c)      Ciclul burdigalian permite argumentarea unei sedimentări aleatorii, condiționată de prezența timp îndelungat deasupra nivelului mării a unei părți importante din teritoriu;

d)     Ciclul tortonian-sarmațian este foarte important pentru întreg teritoriul Depresiunii Transilvane. Acum se depune sarea. De prezența stratului de sare se leagă configurația pre actuală a teritoriului. Forma și prezența unor formațiuni deluroase, văi, etc. este rezultatul dinamicii specifice fragmentelor stratului de sare, spart sub apăsarea exercitată de stiva de sedimente acoperitoare. Fragmentele de sare de tipul sâmburilor au modelat stratele sedimentare superficiale sub forma unor cute prelungi denumite cute diapire;

e)      Ciclul pliocen cunoaște o extindere areală; acum întreaga arie depresionară este invadată de apă; se depun stive groase de sedimente. Cele mai groase pachete de sedimente se depun în zona Giacăș, unde forajele au identificat valori de circa 800 m. Mișcările de ridicare ale fazei rodanice au scos de sub ape întreaga depresiune, când începe și complexul proces al modelării sub aeriene.

Finalitatea structral-geomorfologică a tectonicii sării a fost constituirea celor două tipuri de structuri pregnante în peisajul transilvan: structuri de anticlinale și sinclinale, strânse sub formă de domuri.

Cele mai vechi reliefuri din întreg spațiul transilvan sunt modelate la sfârșitului dacianului. Teritoriul comunal se subordonează în totalitate acestor etape ale devenirii spațiului transilvan, evoluția comună fiind o coordonată a întregului teritoriu intracarpatic, cu acceptarea diferitelor momente de discontinuitate ale evoluției geomorfologice specifice unora sau altora dintre compartimentele transilvane.

Apărată ca o cetate de culmi interfluviale cvasicontinue, Alma este protejată la vest, nord și est de mai multe dealuri. Astfel este masivul Capu Dealului (448,8 m), unitate morfo structurală care se dispune pe o lungime impresionantă, traversând aproape întregul sector al Podișului Dumbrăveni, cuprins între cele două Târnave.

Hidrologia

Rețeaua hidrografică a teritoriului comunal este subordonată râului Târnava Mare, integrat în sistemul ternar al bazinelor hidrografice Mureș – Târnava Mică – Târnava Mare. Principala caracteristică a acestor subsisteme este evidenta asimetrie. Dispunerea principalului traiect hidrografic, respectiv râul Târnava Mare, este orientat aproximativ est-vest în timp ce afluenții de nord se dispun cvasimeridian.

Rolul morfologic al râurilor este marcat de triada transport-eroziune-acumulare, însă fără ca ultima componentă să fie accentuată. Aproape întregul complex de forme prezente în cuprinsul teritoriului comunal este determinat fie direct de acțiunea rețelei hidrografice, fie indirect prin intermediul altor procese, controlate mai mult sau mai puțin de aceasta. Pe acest fond se pot distinge asocieri ale unor categorii de factori geo-morfogenetici, cazul structurii și al hidrografiei-când sunt concretizate veritabile reliefuri structurale.

Pe lângă eroziunea în adâncime, în teritoriul comunei Alma un rol important îl are eroziunea regresivă a râurilor. Acest proces a fost influențat de mișcările neotectonice negative care au afectat nivelele de bază locale.

Un alt mod de manifestare a eroziunii fluviatile este eroziunea laterală. Acest proces a condus, printr-o acțiune conjugată cu perioade de acumulare și de eroziune verticală, la apariția unui sistem bine conturat de terase. Sistemul de terase al Târnavei Mari este caracterizat, asemeni majorității râurilor din Podișul Târnavelor – de o evidentă asimetrie. Văile cu terase simetrice sunt prezente foarte rar și apar doar la afluenții de ordin inferior și doar în cazul unor reliefuri structural-domale.

Asimetria văilor este o consecință evidentă a structurii geologice, coroborată cu efectele mișcărilor neotectonice. Asimetria văilor și gradul de adâncire se datorează unei mișcări de lăsare a zonei centrale a Bazinului Transilvan, imediat după schița actualei rețele hidrografice. La nivelul râurilor secundare, adaptarea la structură este reprezentată doar de cazuri izolate, marea lor majoritate fiind văi de tip subsecvent.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul comunei Alma este parte integrantă a bazinului hdrografic al Mureșului, subcomponenta Târnava Mare, limitele teritoriului suprapunându-se în principal liniei de cumpănă a apelor. Acest fapt este determinat de forța nivelului de bază local constituit de Târnava Mare, către care converg cele două cursuri principale Valea Giacășului și Valea Şmigului, dar și cursuri nepermanente, cum ar fi Pârâul din Lazuri și Pârâul lui Rucuș, Pârâul Maghiar sau izvoare, cum sunt cele din zona Rupturi.

Principalele surse de alimentare ale râurilor din perimetrul comunei, care sunt în general de mici dimensiuni, cu excepția colectorului principal, râul Târnava Mare, sunt reprezentate de apele rezultate din ploi, topirea zăpezilor și din apele subterane.

Pe râul Târnava Mare, viitura din 25 august 2005 a produs pagube în sectorul din amonte de Alma. La Dumbrăveni a inundat o serie de hale industriale, iar la Brăteiu a inundat 20 ha cultivate cu porumb. În Alma, efectele viiturii au fost slab resimțite, doar 0.2 ha de pășune fiind inundate. Teritoriul comunal ocupă zone de terasă și versant mai bine adăpostite de aceste fenomene hidrometeorologice.

Clima

Clima specifică teritoriului comunei Alma prezintă particularități specifice Podișului Târnavelor, ca subdiviziune geografică superioară de încadrare. Datorită interacțiunii dintre factorii climatogeni, fenomenele climatice au un pronunțat caracter variabil. Radiația solară totalizează la nivelul teritoriului aproximativ 115-120 kcal/cmp. Cele mai mari valori în cursul anului se înregistrează în luna iulie, circa 16.7-17.5 kcal/cmp. La polul opus, cele mai mici valori ale radiației solare pot fi înregistrate în luna decembrie, când se acumulează un minim radiativ de 2.2-2.4 kcal/cmp, situație facilitată de un grad ridicat al nebulozității și de durata mai scurtă a zilei.

Starea vremii este caracterizată de temperaturi ridicate circa 2-3 zile, după care aerul polar rece înlocuiește, prin dislocare, aerul mai cald. Fenomenul poate conduce la apariția precipitațiilor de scurtă durată.

Starea vremii în teritoriul comunal este deranjată de pătrunderea maselor de aer cu frecvențe diferite, care, după natură, direcție, vor determina influențe caracteristice. Cea mai mare frecvență o au masele de aer maritim-polare vechi (35.5%) și maritim-polare (6.4%). Acestea pătrund dinspre vest și nord-vest și determină o vreme blândă vara, cu înnourări repetate și precipitații bogate. Cu o frecvență destul de rară se resimt influențele maselor de aer polar-continental reci și uscate iarna și calde și secetoase vara, care produc răciri accentuate din timpul iernii sau înghețuri timpurii de toamnă sau pe cele tardive, de primăvară.

Izoterma anuală de 9˚C pătrunde dinspre vest până la est de Mediaș, fiind specifică treptei de luncă din cadrul teritoriului comunei Alma. Temperaturile medii anuale cele mai scăzute, de circa 7-8˚C, se înregistrează pe culmile periferice teritoriului comunal, situate la altitudini mai mari de 500 m. Cel mai înalt punct este Dealul Hula Rece, de 555,8 m, situat la nord de Giacăș.

În timpul anului, valorile termice lunare înregistrează un minim în ianuarie (-4.4˚C) și un maxim în iulie (18.7˚C), cu o amplitudine medie anuală de 23.1˚C.

Primul îngheț apare cel mai frecvent în prima decadă a lunii octombrie, în timp ce ultimul se produce, de regulă, în a doua decadă o lunii aprilie.

Umezeala relativă a aerului. Teritoriul comunei Alma se încadrează în arealul cu cele mai ridicate valori ale umezelii relative a aerului din cadrul Podișului Târnavelor. Pe acest fond se înregistrează două maxime și două minime anuale. Prima maximă, cea principală, se produce în decembrie – 87-91%. A doua maximă, cea secundară, corespunde maximului pluviometric care se produce în iunie; prezintă valori cuprinse între 72-77%. Cele două minime se înregistrează astfel: minimul principal – în aprilie, cu valori de 67-74%; minimul secundar – în lunile iulie-august, suprapunându-se temperaturilor ridicate de vară.

Vegetația

            Elementul vegetal dominant în peisajul unui teritoriu este pădurea. Pădurile comunei Alma sunt reprezentate de asociații de stejari și fagi. Spațiul forestier ocupă aproximativ 866 ha, cca. 23% din suprafața comunei. Terenurile forestiere sunt arondate la două ocoale silvice distincte.

Structura actuală a spațiului forestier comunal relevă cvasi absența pădurilor de fag, întrucât, cu mici excepții, dealurile cu altitudini de peste 500 m, unde această specie forestieră găsește condiții optime de vegetare, nu sunt prezente. Totuși, acolo unde se întâlnesc rarele exemplare de fag, acestea aparțin subspeciei Fagus sylvatica. Pe dealurile de sus se pot identifica exemplare izolate de gorun, tei,  arțar, jugastru sau arțarul de câmpie, frasin sau mojdrean, plop tremurător, soc negru, corn, păducel și lemn câinesc.

Există în proporții variabile specii precum cireșul, părul pădureț, mărul pădureț. Stratul arbustiv este compus din specii comune coamelor de dealuri: păducel, corn, lemn câinesc, sânger, dârmox, clocotiș. Pe dealurile mai joase sunt liziere de stejar pedunculat, frasin, cireș și gorun.

Vegetația ierboasă a luat locul gorunetelor defrișate sau este prezentă în etajul specific, alcătuind pajiștile. Speciile vegetale sunt reprezentate de Agrostis tenuis, Anthoxanthum odoratum, Poa pratensis, Achillea milefolium, Medicago falcata, Thymus pannonicus, Filipendula vulgaris. În spațiile mai coborâte, predispuse unui regim hidric moderat sau mai sărac, se dezvoltă pajiștile cu Festuca rupicola, Festuca valesiaca, Koeleria makrantha, Thymus pannonicus, Bothriocloa ischaemum, Adonis vernalis. La nivelul comunei, vegetația ierboasă, caracteristică pășunilor și fânețelor, ocupă o suprafață de 489 ha, respectiv 906 ha și este bine valorificată economic, creșterea animalelor ocupând un loc important în economia locală.

Fauna

Caracteristicile de mediu din pădurile locale oferă condiții de viață comune următoarelor specii: căprioara, porcul mistreț, vulpea, lupul, iepurele, acesta fiind mai bine răspândit. Dintre păsări menționăm specii comune, cum ar fi cinteza, sturzul călător, coțofana, mierla, ciocănitoarea mare, pițigoiul mare, cucul, și cele comune vrabia, turturica, gugustiucul, codubatura albă, corbul cu subspecia larg răspândită – cioara, uliul.

Mare atractivitate avea în trecut pescuitul în Târnava Mare. Aproape în fiecare gospodărie din Alma se putea vedea plasa de pescuit. Existența acumulărilor lacustre de tip eleșteu, a permis dezvoltarea masei ihtiofaunistice, astfel încât pescuitul a devenit o ocupație frecventă. Astăzi, pe teritoriul comunei există o acumulare de apă, heleșteul din sectorul inferior al văii Giacășului, amplasat la limita cu intravilanul satului Alma. Ihtiofauna locală este specifică râurilor de deal și podiș, caracteristică etajului mrenei, alături de care sunt prezente exemplare de clean, scobar, somn, știucă.

Solurile

Solul comunal este reprezentat de argiluvisolurile și cambisolurile, care acoperă 85 % din teritoriu. Celelalte categorii de soluri sunt prezente pe areale mai mici. Din clasa argiluvisolurilor identificăm următoarele tipuri de soluri:

–          soluri brune argilice;

–          soluri brune luvice, cele mai des identificate în cadrul teritoriului;

–          soluri brune luvice pseudogleizate, mai slab reprezentate;

–          luvisolurile albice, bine reprezentate în jumătatea sudică a teritoriului comunal;

–          planosolurile, prezente doar izolat în sectorul nord-estic al aripii de sud.

Clasa molisolurilor contine soluri mai slab reprezentate ca pondere areala in teritoriul comunei Alma. Sunt identificate tipurile cernoziomul cambic, cernoziomul argiloiluvial, pseudorendzina cambică.

Din clasa cambisolurilor există solurile brune eumezobazice puțin extinse și solurile hidromorfe